Avem o tara de schimbat. Cum procedam?

Posted on February 8, 2010

4


Tot ma laud ca vreau sa schimb ceva. Ca vreau sa schimb lucrurile in Romania. Ca nu pot sa stau deoparte si sa-i las pe altii sa-si bata joc de noi. Sa faca ce vor ei.

Dar de unde sa incepem? M-am tot gandit. Am investit multa pasiune in politica, in alegerile din toamna, m-am consumat vazandu-l pe Presedinte ca ramane in functie, vazand incompetentii promovati in pozitii cheie, si vazand dubiosii promovati la rang de modele. Am vazut dispret fata de Constitutie, am vazut aroganta fata de democratie si am vazut o mare parte din tara asta inchizand ochii sau, mai rau, promovand aceste atitudini. Am chiar vazut oameni acuzandu-ma pe mine ca am uitat ce a facut comunismul doar pentru ca am indraznit sa pun la indoiala niste adevaruri devenite dogmatice peste noapte.

Dupa aceste experiente, m-am desprins putin de lumea politicii. Am inchis ochii, am schimbat canalul cand dadeam din greseala peste orice stiri din Romania, am ignorat ziarele (cu mici exceptii, pentru unele editoriale), si am devenit imun la povestile idioate de genul flacara violet (nu, nu am inteles exact despre ce e vorba, si nici nu vreau!). Am inceput, in schimb, sa vorbesc cu prieteni si cunoscuti despre ce putem face sa schimbam. Sa scoatem dejtu din cur si sa ne apucam de treaba.

Am inceput sa ma gandesc de unde trebuie inceput. Raspunsul asta e usor: de la educatie. Dar, din pacate, educatia din scoli imi va fi greu sa o schimb. Cel putin nu foarte rapid. Asa ca am inceput sa ma gandesc la un aspect unde sunt multe de facut, si unde omul de rand n-are pic de educatie. E vorba de constientizarea ca avem o responsabilitate fata de cei care vor veni dupa noi de a le lasa o tara inca frumoasa, verde, cu animale, ape curate, aer curat. Avem o responsabilitate macar fata de ei, daca nu fata de noi, sa incercam sa pastram tara asa cum e. Sau, cu mult curaj in spirit, sa chiar reparam ce a fost stricat deja.

in consecinta, am hotarat sa ma implic in ceea ce inseamna ecologie. Nu, nu am devenit “tree hugger”, ci am hotarat sa incep sa fac ceva. Si vreau sa merg pe mai multe planuri:
1. Nivelul cotidian

Anume: sa reciclez PET-urile si sticlele, sa evit sa cumpar farfurii de plastic, sa folosesc pungile mele cand merg la magazin, etc. Vad doua beneficii aici:
– cel direct (micut): cu cele 10/20/30 PET-uri pe luna, cu atatea vor arde mai putin, sau vor ajunge in rauri, sau vor ineca un nenoricit de animal care nu stie cu ce se mananca.
– cel indirect: sper ca, facand aceste lucruri, sa pot sa le arat si altora ca se poate. ca trebuie sa vrei, pentru ca nu te costa nimic. Da, imi ia 3 minute in plus la doua saptamani sa ma duc cu sacul de pet-uri la locul unde pot sa le las pentru reciclare (sunt niste clopote recent instalate prin oras unde poti sa arunci aceste lucruri), dar atat.
clopote reciclare
2. Nivelul activ
Acesta implica putin efort si timp. Vreau sa ma implic in activitati de curatare a naturii, de ecologizare. Am gasit cateva interesante, pe care vi le recomand. Un exemplu:www.letsdoitromania.ro
3. Nivelul strategic
Aici e cea mai mare lupta, dar poate avea si beneficii majore.
Saptamana trecuta beam un pahar de vin cu o prietena, si ma intreaba: “Andi, de unde incepem sa schimbam rahatul asta de tara?”. Si trecand prin mai multe idei, am ajuns sa discutam si de Rosia Montana. Povestind cu ea, mi-am dat seama ca singurul mod in care putem sa facem ceva legat de acest proiect, in afara de a ne lega cu lanturi de porti – solutie deja putin expirata – e sa venim cu alternative viabile.

Concret, ce m-am gandit. Sa luam la puricat proiectul de minierit, sa vedem costurile proiectului, si sa analizam ce am putea realiza cu o investitie similara directionata in promovarea si conservarea zonei, versus distrugerea ei. Cat ar costa dezvoltarea infrastructurii turistice din zona? Car ar costa reabilitarea minelor romane de la Alburnus Maior si includerea lor in circuitul turistic? Cat ar costa crearea unei infrastructuri de sporturi de iarna acolo? De exemplu, crearea unor trasee de zeci de kilometri de ski fond. Sau crearea de trasee de ciclism prin muntii aia superbi, cu locuri amenajate de campare, cu izvoare, cu pensiuni, cu producatori locali sprijiniti sa-si poata desface produsele catre turisti, etc. Idei sunt multe, dar nimeni nu gandeste strategic.
Evident, a face acest lucru implica o investitie majora, si nu doar banii. Cine se ocupa? Am eu timp sa imi dedic 20 de ore pe saptamana? Cine analizeaza? Trebuie oameni, logistica, coordonare. Nu e usor, dar se poate, sunt convins. Si oameni de calitate exista, stiu.

Stiu, nu am toate raspunsurile, dar cred ca la inceput e bine sa pui intrebarile. Sa cauti solutii, nu scuze pentru a nu face nimic. Sa nu fii ciobanul mioritic.

P.S.: asta nu inseamna ca de-acum voi inchide ochii la ce face Guvernul, etc. Nu, tot nu-i voi lasa in pace cand fac prostii, tot voi fi vocal impotriva lor, dar imi voi canaliza mai putina energie in directia lor, si mai multa aici.

Posted in: romana