Esentiale

Posted on February 20, 2010

0


De doua zile mi-am scos gipsul de pe mana. Nu, nu a fost nimic spectaculos, poate doar patentul folosit pentru a-mi scoate brosele metalice din mana. Dar in afara de asta, mi-au bandajat mana pentru a nu se infecta rana, si m-au lasat sa plec. Ce s-a schimbat: era mai subtire mana, intra mai usor in haine, nu ma mai incurca gipsul. Aaa…si pot sa port ceas de mana.

Dar mobilitatea nu s-a schimbat. Mana mea era atat de anchilozata, incat de-abia puteam sa o misc. Si incheietura imi statea in pozitie ciudata, de cersit. Eram putin trist, ma asteptam la un “reset” si mana mea sa fie ca inainte. Evident, nu a fost sa fie, si chiar departe de atat.

Dar au trecut doua zile. Si deja pot sa-mi inchid mana, aproape complet, si chiar si degetul mare se lasa miscat. Aceste lucruri, mici, sunt marete pentru mine acum. Chiar daca doare, si ma chinui cand vreau sa-mi deschid/inchid palma, faptul ca reusesc e pentru mine un mare succes. Un motiv de fericire. Ce usor e sa fii fericit dupa ce ai suferit. Avem nevoie de atat de putin, daca constientizam de fapt ce e important.

Acum extrapolarea. Simtind fericirea pura de a imi misca degetele, am inceput sa ma gandesc si la chestiile mai serioase. Ce anume genereaza fericirea? Fericirea e atunci cand ai tot ce-ti doresti? Sau e atunci cand iti doresti tot ceea ce ai? Prin natura noastra, noi mereu vrem mai mult. Cred ca vrem intr-adevar mai mult. Dar problema este ca atunci cand vrem mai mult, cautam acel mai mult altundeva. Si ignoram posibilitatea ca ceea ce avem deja ne poate da acel mai mult de care avem nevoie, daca ne apucam sa cautam.

Dupa ce mana imi va reveni, si genunchiul se va recupera si el, viata mea va fi ca inainte. Si nu ma va mai bucura “succesul” de a imi inchide pumnul. Sau de a putea tine telefonul mobil cu mana stanga. Dar promit sa incerc sa scot cel mai mult din mana aia, si din genunchi. Si voi castiga un turneu de tenis!

Posted in: filozofii