to share, or not to share?

Posted on April 6, 2010

2


Au trecut Pastile. A fost frumos, nu neaparat odihnitor, dar cu siguranta frumos. Si “creme de la creme” a fost o mica drumetie facuta ieri pe un varf de deal langa cabana de la Valea Ierii. Am urcat mai mult decat am urcat pana acum, pentru ca de obicei mergeam pana la niste ruine, si acolo ne opream. De data asta, in schimb, am mers pana in varf, intr-un loc de unde vedeai la distanta de zeci de kilometri,inclusiv pana la Cluj. Mai jos, ceva poze. iar dupa poze, cateva concluzii (din nou) dupa aceasta excursie.




1. Avem niste locuri extraordinare, si daca mergi destul de departe, pierzi urma oamenilor, si ramane doar frumusetea
2. Taranii si turistii “de gip” sunt din acelasi pamatuf – amandoua grupurile isi bat joc de natura intr-un hal fara de hal. De ce nu putem sa ne gandim, ca popor, si la ziua de maine? De ce trebuie sa fim multumiti sa aruncam gunoiul peste gard? Chiar asa IQ jos avem incat nu ne dam seama ca mirosul gunoiului acela se va intoarce la noi? Ca daca continuam asa, nu vom mai putea bea apa din izvor fara sa ne intoxicam?
Caz concret: coborand din aceasta drumetie, poteca trece pe langa un izvor de unde beau mereu apa. De data asta, entuziasmul meu a fost taiat din fasa de un grup de bastinasi, iesiti la gratar cu catel, purcel, toata familia, chiar langa izvor (in padure). Faceau un foc de tabara serios, radeau zgomotos, pet-uri si plastice peste tot, unele zburasera deja de langa patura. Si se vedea clar ca nu le pasa.
3. Intrebarea mea, cea care da titlul postului: to share or not to share? Fiecare particica a corpului meu vrea sa spuna lumii intregi ce locuri frumoase sunt aici. Urcati pana acolo, simtiti vantul cum va bate in fata aducand oxigen de la zeci de kilometri departare, vedeti cum la picioarele voastre stau aliniate sate vechi de sute de ani, si minunati-va de masivele de granit care se ridica semet inaintea voastra. Si va promit ca veti ramane fascinati de felul cum natura a crestat sute de metri de granit pentru a lasa un firisor de apa sa treaca de cealalta parte. Iar pentru cei care iubesc marea, intindeti-va putin pe spate, si ascultati. Si veti avea impresia ca in spatele vostru Marea Nordului se izbeste cu violenta de fiordurile Norvegiei, asa de puternic si poetic e vantul acolo sus.

Pe de alta parte, nu vreau sa zic tuturor de aceste locuri. Sunt putin egoist, pentru ca nu vreau ca peste 5-10 ani sa merg acolo si sa vad PET-uri, gunoaie, conserve si doze de bere aruncate peste tot. Nu vreau sa vad ca si izvoarele din creierii muntilor au devenit gropi de gunoi colective, precum raul care curge in spatele cabanei mele. Nu vreau sa ajung acolo si sunetul “oceanului montan” sa fie poluat de ATV-uri, de casetofoane si Jeep-uri.

Voi ce credeti? Cum e mai bine?

Posted in: romana, Travel