RAI Asigurari – Generali – teorii

Posted on June 23, 2010

0


Gata. I-am dat in judecata, oficial, cu documentatii, cu legi, tot ce inseamna o tema de casa bine facuta. In Octombrie am termen, asa ca am timp sa ma pregatesc sufleteste pentru batalia cu ei. Nici o problema, am incredere in justitie, si pe langa asta stiu ca si am dreptate.

M-am tot gandit, pentru ca am vorbit cu lumea despre asta, la motivele pentru care s-a ajuns aici. De ce oare nu mi-au platit operatia? Cum si-au putut justifica decizia, o decizie atat de aberanta incat oricui i-o spui, i se pare absolut ridicola? Am ajuns la concluzia ca adevarul e undeva la mijlocul distantei dintre preluarea de catre Generali a companiei si lipsa oricarei etici profesionale a oamenilor de la RAI.

Probabil, eu am picat undeva intr-un vid decizional, in care nimeni nu a avut curajul sa-si asume decizia corecta, de a acoperi un risc asigurat. Ma gandesc la directorii de-acolo, care aveau niste tinte de profit, si care depindeau de aceste sume pentru a-si trage si ei un bonus de preluare. Si ma gandesc la oamenii care chiar muncesc, care probabil aveau o directiva clara, de a plati cat mai putin, iar orice caz care nu pune in pericol viata, sa nu se aprobe a fi tratat in strainatate, ci adus acasa pentru a fi tratat aici pe banii contribuabililor.
Nu m-as mira ca cineva sa fi riscat sa fie concediat daca imi aproba dauna de la inceput. Chiar imi aduc aminte cand am vorbit la telefon cu cineva de la RAI, la cateva saptamani dupa operatie, si imi spunea, cu sufletul spasit, ca ei n-au timp si nu-i intereseaza de mine, pentru ca nu stiu daca isi vor pastra slujbele (pe care, dupa parerea mea, unii nu le merita, la ce tratament am fost eu supus din partea lor). Spunea ca sunt panicati, ca nu stiu cine va fi dat afara, ca numai de asigurari si de clienti nu le arde.

Ma gandesc ca dupa aceea, cand m-am intors in tara, in acelasi context al fugii dupa profit, dar si al evidentei cazului meu, nimeni n-a mai avut curajul sa schimbe decizia, pentru ca acel lucru insemna clar ca au gresit la diagnosticul initial, si poate, acea scapare urma sa defineasca daca respectiva persoana ramanea sau pleca. Si au inceput cu tot dansul, de la gasitul unui legist care sa scrie ceva, pana la a nici nu se prezenta la conciliere. Poate pe cand ajungem in instanta, toti cei de-acolo au plecat de mult…. Dar sper atunci ca au inca niste clauze care le vor imputa lor banii pe care mi-i vor da mie.

In schimb, ma asteptam la mai multa responsabilitate din partea Generali. M-as fi asteptat sa introduca totusi niste principii de baza legate de tratamentul clientilor si de un minim respect pentru sanatatea si integritatea lor corporala. Dar poate ca eu cer prea mult. Pe hartie. Dar cer si in instanta. “Cere si ti se va da”. Asa!