Targul, portretul unei natiuni

Posted on October 12, 2010

3


Am fost sambata la targ la Negreni. A fost prima mea participare la acest targ de care am auzit demult, dar la care nu am avut pana acum onoarea sa ajung. Mi s-a parut o idee buna mai ales ca e si sora-mea in zona, si stiam ca ei i-ar placea mult sa vada asa ceva.

Bun, ajungem sambata la targ. Parcam la intrarea in sat, pentru a scapa cat de repede de coloana in care eram blocati si in care ne miscam cu viteza melcului turbat. O mica plimbare de 3 kilometri, si ajungem in targ.

Targul e o nebunie, un talcioc, unde gasesti de toate, de la sosete, cizme, jeansi, schiuri, pana la antichitati, mobila din lemn masiv, cauciucuri, piese de masina (cineva vindeo o usa de BMW!!!), monitoare de calculator, cabluri USB, telefoane mobile, sobe metalice, ceasuri, absolut orice. Dar cel mai misto e ca gasesti intreaga diversitate sociala a Romaniei.Era fascinant, erau mii de oameni, de toate felurile, culorile, limbile, porturile, muzicile, toti plini de energie, toti vanzand sau cumparand ceva, interactionand si dand viata locului.

La fel de bine cum un asemena targ arata culoarea unei natiuni, la fel de bine reflecta si umbrele si partile intunecate ale lui. De exemplu, am vrut sa cumpar un ceaun, si mama mea vorbea cu un tip care vindea un ceaun de cupru – “the real thing”, dupa cum se lauda cam toti pe-acolo cand vand ceva. Primul lucru pe care l-a spus respectivul vanzator in momentul in care a fost intrebat de pret a fost “eu vreau sa vand ceva, nu o sa cer ca tiganii nu stiu cate milioane”. Pe langa faptul ca cerea mai mult decat cereau tiganii, m-a enervat la culme atitudinea asta. Evident, nu am mai vrut sa cumparam de la el. Partea si mai amuzanta e ca, din cauza acestei atitudini, ne-a redus pretul cu aproape 50%, asa ca maica-mea pana la urma m-a convins sa-l luam.

Apropo de “eu nu sunt tigan”, ultimul capitol al aceste povesti s-a consumat cand mancam o placinta “langos”, moment in care trece un tigan pe langa noi, vede ceaunul, si ne spune, de la el initiativa, cum trebuie curatat. Fara sa ceara nimic, fara sa insinueze nimic, pur si simplu a vrut sa ne ajute. Acel om, acel tigan simpatic cu mustata clasica, a fost mai om cu noi decat toti romanii, ungurii, sashii, etc prezenti la targ. A fost cel mai “de-al meu” dintre toti.

Alte aspecte interesante la targ:

– erau multi comercianti seriosi (a se citi “profestionisti”), veniti cu antichitati din toata tara, din Ungaria, Germania, chiar si Olanda. Preturile nu mai erau preturi de talcioc, dar gaseai si obiecte superbe. Piese de mobila din lemn masiv, bijuterii, bibelouri, tablouri, costume taranesti vechi de sute de ani, ceasuri imense de perete ( cu cuc!!), sobe metalice taranesti – era un paradis pentru cei care cauta lucruri deosebite.

– erau si comercianti mai putin “specializati”, pe romaneste, cei care cumpara din oras si aduc la targ stiind ca oamenii vor cumpara aproape orice odata ce si-au pus in gand ca vin la cumparaturi. Cel mai misto a fost ca erau inclusiv oameni care vindeau pahare de la Ikea, in ambalaj..

– totul era de vanzare: un comerciant a vrut sa ne vanda cortul in care dormea el noaptea..

– muzica suna din toate directiile: manele mai putin decat m-as fi asteptat (dar totusi, prezente), rock, muzica populara, si, marea supriza, in pur spirit romanesc, o formatie de cantareti din Peru cantand cele mai autentice doine din Anzi…

Acum putin despre organizare, sau lipsa ei..

Parcarea si orientarea.
Nu erau nici un fel de marcaje pe drum, sa te directioneze catre parcari, sau macar, dupa ce ai parcat, sa te directioneze catre targ. Ce-i drept, nu prea aveai cum sa-l ratezi, dar orisicum, poate ne-ar fi ajutat sa gasim un loc de parcare mai decent. Bineinteles, unii veneau cu masinile chiar in targ, cumva lasati de politisti, si se facea un haos cand incercau sa treaca prin mijlocul multimii. Cel mai misto a fost cand, pe singurul pod care ducea la targul efectiv, pod lat de 3 metri, unde oamenii deja erau inghesuiti ca stridiile, au venit doua masini.Distractia de pe lume, ce mai.

Preluarea marfii.
Daca voiai sa cumperi ceva mai voluminos sau mai greu, era aproape imposibil sa-l ridici. Cu masina puteai sa incerci, dar deveneai tu nebunul ala care-i strivea pe oameni, sau, daca nu voiai sa intri cu masina, trebuia sa faci cumva sa-l cari. Eu stiu ce bine ne-am distrat noi carand doua ceaune de cate vreo 15-20 kg pana la masina. Aveai si posibilitatea sa vorbesti cu ei sa preiei materialul seara sau zilele urmatoarele, dar atunci parca dispare ceva din farmecul unui deal “incheiat pe loc”…

Mancarea.
Mancare era din belsug, mancare tipic campeneasca. Gratare, bere, sucuri, vodca la “cinzeaca”, langose (placinte cu smantana si branza), kurtoskalacs, turta dulce, un festin si-un paradis pentru vanzatorii de medicamente pentru colesterol. Cel mai misto a fost momentul in care am cerut o bere, si-am intrebat care e mai rece (frigiderul era in fata si avea putine beri), si mi-a spus vanzatorul ca toate sunt la fel, ca frigiderul nu merge oricum, dar s-au racit ele noapte destul de bine. Si ce-i drept, berea era numai buna.

Toaletele
Cred ca am vazut vreo 3 toalete ecologice in total. Ma rog, toaletele ecologice formale, de plastic. Ca in rest intreaga padure de langa targ devenise o toaleta ecologica. Acest lucru chiar nu pot sa-l mai inteleg – daca stii ca-ti vin zeci de mii de oameni peste weekend, de ce nu poti sa aduci niste toalete ecologice? De ce la concerte au invatat sa aduca tot ce trebuie, dar la targurile acestea, inca se prefac ca nu e o problema?

Gunoaiele.
Foarte trist aspect, mai ales avand in vedere ca de-abia ce-au trecut doua saptamani de la “Let’s do it Romania”. Nu am vazut un cos de gunoi in intreg targul. Toata lumea arunca pe jos, plastice, ambalaje, mii de gunoaie peste tot, ma ingrozesc gandindu-ma cate lucruri au fost aruncate in Cris – raul care trece prin mijlocul targului. Unde era draga de ea “Garda de Mediu”? Aceste targuri nu au niste autorizatii de primit? Si autorizatiile respective nu depind si de dovada ca dupa targ zona va reveni la starea initiala?

In concluzie, targul e o experienta inedita, si da o imagine foarte reala a unei natiuni, cu lucrurile frumoase, dar si cu cele urate. Si mai arata care sunt valorile oamenilor: mancarea si berea primeaza in fata igienei si curateniei (nota politica: se vede acest sistem de valori si pe felul cum voteaza aceasta natiune).

De asemenea, recomand acest targ daca sunteti in cautare de lucruri deosebite pentru ca, intre muntii de haine si sosete si toate minunile ieftine ale lumii, mai poti gasi acea veioza care-ti aduce aminte de casa bunicilor, acel cuc pe care-l tii minte din vizita la casa prietenilor parintilor, acel bibelou kitschos pe care-l avea vecinul de la 3 din blocul in care ai copilarit, si multe alte surprize la care nu te gandesti pana nu le vezi stand pe jos pe un cearseaf murdar la Negreni…

P.S: Se pare ca targul are si site web – aici puteti afla cand se mai organizeaza, cum sa ajungeti, unde sa va cazati, etc.

Posted in: romana, Travel