2010 – epitaful sperantei?

Posted on October 28, 2010

3


Azi am primit un articol al lui Cosmin Alexandru despre oamenii care pleaca din tara. Articolul se numeste, foarte adecvat: “Plecarea unei generatii”. Puteti sa-l cititi aici – chiar il recomand. Eu personal ma identific foarte mult cu ce scrie Cosmin.

Chiar imi planuisem sa scriu si eu pe aceasta tema, dar el a scris mai frumos decat as fi putut eu scrie. Da, acelasi lucru il vad si eu, oameni care m-au inspirat, oameni care m-au ajutat sa iau decizia sa ma INTORC in tara, oameni care am simtit ca pot face diferenta au inceput sa plece, dezamagiti, descumpaniti, resemnati de realitatea noastra. Nicicand nu am vazut o asemenea resemnare precum am vazut in ultimul an.

Eu nu am renuntat, dar nici nu pot sta cu mainile in san. Am reusit sa ma mentin oarecum distant, sa nu las sa ma enerveze/frustreze lucrurile din jurul meu, si am ales cateva batalii in numele “normalitatii” care imi vor arata daca ma lupt cu morile de vant sau e chiar degeaba. Da, lupta cu RAI Asigurari e una din aceste lupte. Apropo de asta, ieri, o doamna care e intr-o situatie similara cu a mea mi-a spus ca ea a renuntat, ca nu mai vrea sa consume timp si bani pentru o cauza in care nu mai are incredere.

Deocamdata inca sper si cred in unii din oamenii din tara asta, si cred ca prezenta lor compenseaza armadele de pitzipoance, manelisti, scuipatori, injuratori, etc prezenti peste tot. Problema e ca multi din oamenii in care cred eu incep sa plece. Sper sa nu ajung sa trebuiasca sa plec din tara tocmai pentru a fi alaturi de prietenii pentru care m-am intors in tara. Speranta mea e una destul de trista: mai rau de-atat nu are cum sa fie, si sper sa nu ma insel.

Cea mai mare crima a acestui Guvern, a acestui Parlament, a acestei intregi clase politice este uciderea sperantei. Un adevarat genocid spiritual, facut cu complicitatea constienta a milioane de romani.

Advertisements