speranta din exil

Posted on November 9, 2010

1


Revin cu tema plecarii oamenilor capabili din tara. Recent, o defineam ca “epitaful sperantei”, si vedeam ca acesti oameni renunta. Dar imi pun lentilele cu optimism, si vad altceva. Vad oameni care pleaca, intr-adevar, dar sunt oameni care ajung, de departe, sa influenteze ce se intampla in Romania.

Imi aduc aminte de un raspuns al unui fost Ambasador american de la Bucuresti cand a fost intrebat de romanii din America ce pot face pentru a ajuta Romania. Cum sa se implice, ce pot sa faca pentru a schimba ceva in tara. Raspunsul d-lui Ambasador a fost foarte simplu: “Do your job. By being successful in the US, you will lead by example”. Un lucru adevarat, existenta oamenilor de succes afara poate ajunge sa-i inspire pe cei de-acasa.

Avem insa o problema aici. Un cerc vicios in care se invarte tara aceasta, in care oamenii nu pot face nimic pentru ca sistemul e unul care incurajeaza nepotismul, coruptia, pupincurismul, politicianismul si descurajeaza meritocratia. Iar acest sistem nu se poate schimba pana nu ai oameni capabili, care sa lupte sa schimbe, sa dea un alt fel de exemplu.

Revin acum la oamenii care pleaca. In momentul cand pleaca, multi din ei devin mai romani decat erau inainte. La fel a fost si in cazul meu. Nu m-am gandit niciodata ca voi purta un costum popular, si totusi, cand am fost in facultate, am purtat de vreo 3 ori, la diverse festivaluri. La fel, nu credeam ca voi fi mandru de poezia romaneasca, dar am ajuns sa fac o prezentare despre “La Steaua” lui Eminescu in engleza in fata unei clase de studenti din toata lumea. Da, cand esti departe, te apropii de originile tale. Ironic, dar adevarat. Ei bine, cred ca asta e ingredientul numarul 1.

Multi din oamenii care pleaca reusesc in locurile unde au plecat. Ca devin medici, profesori, avocati, ingineri, reusesc. Si invata ca se poate. dar si mai important, invata sa nu se dea batuti. Invata ca e nevoie de lupta pentru a reusi. Si le iese fatalismul din sistem. Inteleg ca un sistem poate fi, totusi, schimbat. Inteleg ca un individ poate face diferenta. Pe scurt – isi schimba mentalitatea. Ingredientul numarul 2.

Daca pui ingredientul numarul 1 si il amesteci cu ingredientul numarul 2, cred ca poti reusi sa creezi un catalizator destul de puternic pentru a induce o schimbare in Romania. Problema e ca ai nevoie de o miscare destul de puternica, adica de multi oameni. Ai nevoie de o masa critica. Ingredientul numarul 3.

Eu personal cred ca toate aceste ingrediente exista. De fapt, eu nu cred, eu stiu ca exista. Stiu ca exista chiar si acea masa critica, dar nu a fost coagulata inca.
Astazi prefer sa fiu optimist, si sa spun ca cele trei ingrediente se vor imbina, si vor genera acea miscare de care are nevoie tara.

Romania se apropie sa ia un sut in fund, si sper ca acest sut sa-i trezeasca pe toti prostii la realitate, sa-si dea seama ca “la vremuri noi, tot noi” e un dicton de care Romania cam trebuie sa scape.