Memorialul Sighet, tragedii si poezie

Posted on October 24, 2011

1


Am fost in weekendul ce tocmai a trecut din nou la Sighetu Marmatiei. Am revizitat Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei, si din nou m-a impresionat. Am spus ca merita sa scriu despre el, pana acum nu scrisesem.

Din punct de vedere cultural si educational, cred ca este cel mai bun muzeu din Romania. Este extraordinar de bine construit si contine enorm de multa informatie cu care usor poti sa-ti pierzi ore in sir, mergand dintr-o celula in alta. Marele merit al Anei Blandiana si al Fundatiei Civice (ei au realizat acest muzeu) este ca au reusit sa structureze aceasta informatie intr-o forma relativ usor de urmarit si redand, per ansamblu, esenta a ceea ce a insemnat aceasta tragedie de 45 de ani pentru istoria Romaniei, si nu numai. Mai multe nu e cazul sa povestesc, doar vreau sa reiterez convingerea mea ca vizita la acest memorial ar trebui sa devina obligatorie pentru elevii din Romania. Aceasta veche inchisoare, acest memorial al comunismului, trebuie sa devina una din armele principale in lupta impotriva uitarii trecutului.

Mai vreau doar sa fac referire la celula care m-a impresionat cel mai mult – celula poeziei. Aceasta celula e tapetata cu poezii concepute de detinuti. Detinutii transmiteau aceste poezii batand codul Morse in pereti, pentru ca ceilalti sa le poata “asculta”. Astfel, in acel colt de iad care era inchisoarea, razbatea o lumina, o licarire, daca nu de speranta, macar de viata. De umanitate. Am facut cateva poze cu unele poezii, poezii care m-au cutremurat. Poezii care imi dau fiori…

Ca o incheiere scurta: oare cati din actualii lideri politici din Romania au vizitat acest muzeu recent?