Bukovel, Ucraina – ski si-un pic de “so and so”

Posted on January 9, 2012

23


Intre Craciun si Revelion am fost la ski la Bucovel, in Ucraina. De mult planuiam aceasta excursie, dar diverse evenimente (intre care, accident la ski in AUstria) m-au oprit in ultimii doi ani. Dar inainte de Craciun, mi-am dat seama ca 2011 era cat pe ce sa se termine fara ca eu sa fi mers intr-o tara noua. Asa ca, intre Serbia si Ucraina, am ales Ucraina – si mai aproape, si era si Bukovelul.

Am convins cativa prieteni mai “aventurosi” sa vina, si pe 27, am plecat. Pregatirile au fost succinte, in mare, telefoane cu niste prieteni din Sighetu Marmatiei care merg acolo destul de des si care stiu “mersul lucrurilor”. Am gasit si o pensiune care “stie romaneste” destul incat sa putem sa rezervam cazare (cam 40 EUR/noapte camera dubla), si dimineata pe 27 decembrie, am decolat.

Drumul pana la Sighet nu-l voi detalia, nu doar pentru ca nu e nimic spectaculos (in afara de cele o mie de serpentine de pe Dealul Gutinului) cat datorita faptului ca nu eram in cea mai buna forma dupa o zi de 26 de colindat de pomina si chiar prefer sa nu-mi aduc aminte. Dar lasam acele mici amintiri neplacute in urma si ajungem ia vama la Sighetu Marmatiei. La iesirea din UE!

Nota: daca dati pe viaMichelin, Google Maps, Yahoo Directions sau cam orice alt site sa va dea directii din Maramures spre Bukovel, va va trimite prin Slovacia sau prin Republica Moldova. Din anumite motive care-mi scapa, pentru ei nu exista punctul de trecere a frontierei de la Sighet. Dar va asigur eu ca exista.

Vama mi-a adus aminte de trecerile spre Ungaria din anii 90, doar ca mai rau, si mult mai putin fluida. Evident, granita dubla, atat Romania face controale, cat si Ucraina. La partea romana, ne-am pus in coloana si ne-am bucurat fiindca eram a 5-a masina inainte de vama!! Bucuria a durat cam 30 de minute, cand ne-am dat seama ca nu se misca nimic. Ei, dupa cam o ora, in final, ne-a bagat in vama. Cum functioneaza: se iau seturi de 6-8 masini si se baga in zona de control deodata. Si stai acolo pana vine cineva sa te intrebe de sanatate, de actele masinii, si de pasapoarte. Am stat si acolo vreo 10 minute, a venit vamesul, ne-a luat pasapoartele si dupa inca vreo 15 minute a venit cu ele inapoi. Dupa vreo 20-25 de minute in care ne-am delectat cu afisele mari din vama cu “Spune NU coruptiei”, “NU da spaga”, etc, ne-a dat drumul sa trecem spre Ucraina. Foarte misto, e un pod peste Tisa, reconstruit de cativa ani, dar care are o singura banda. Asa se explica seturile de masini, nu pot sa ia mai multe pentru ca dupa aceea blocheaza podul, si ceilalti sunt blocati la randul lor.

Trecem podul, si gata, suntem in Ucraina. Sau, ma rog, in vama ucraineana. Dam de caractere chirilice, si in rest, cam la fel ca la noi, cu mai putine postere color.

Sa nu uit. Toata lumea ne-a spus regula informala: “leul in pasaport, si 5 lei la vama pe masina”. Dar noi suntem oameni care citesc afisele, asa ca am luat in serios indemnul patriotic “nu da spaga”, si n-am pus leul. Si totul a fost ok pana ajungem la ucrainieni in vama, si ne ia actele. Si dupa ce verifica pasapoartele, se uita la actele masinii, intreaba daca e prima data cand trecem, iar la raspunsul afirmativ, ii zice soferului (nu eram eu, din fericire, apropo de povestea cu colindatul din 26!) ca trebuie sa plateasca 5 lei, pentru “inregistrarea” masinii. Evident, nu tu o chitanta, orice, pur si simplu, trebuie. Sincer, mai simplu asa, pentru cetatenii ca noi, care stiu doar sa citeasca afise si au impresia ca se poate si fara. Dar nu, abstinenta de la coruptie e o practica inacceptabila in zona.

Dupa inca ceva mici probleme cu vama (actele masinii nu erau ele tocmai in regula – soferul compusese, printase si stampilase dimineata in Cluj o imputernicire de pe firma pe care era masina) ne-au lasat in final sa intram in Ucraina, cu mentiunea ca daca ne opreste politia, mai bine sa zicem ca nu mai gasim procura de la masina decat sa le aratam documentul pe care-l facusem. Cred ca si-au dat si ei seama ca nu suntem nici hoti de masini, nici mici traficanti de frontiera dupa schiurile inghesuite in masina si pozitiile evident incomfortabile ale pasagerilor din spate (unul fiind eu – nu era placut deloc, apropo de colindatul din 26…).

Si ajungem in Ucraina! Chiar dupa vama, un mic orasel/sat unde ne oprim sa schimbam bani la o banca. Aici inca lumea vorbeste romaneste, asa ca ne-am descurcat destul de ok. Dupa sat, prima portiune de 2 km: piatra cubica, doua treceri de cale ferata, si 4 oameni panicati ca in ritmul acela ajungem la ski in doua zile.

Dar dupa cei 2 km, dam in drumul national H 09 (a se citi “N 09”) care urma sa ne duca pana in statiune – vreo 100 km. Drumul a fost chiar ok, cam cum sunt drumurile judetene in Romania, sau cum erau cele nationale acum 10 ani. Dar foarte frumos. Practic, am urcat pe valea Tisei, pana aproape de izvor. Ce a fost interesant de vazut a fost ca din cand in cand aveau posturi de control cu politie si bariera, unde te opresc si te intreaba de sanatate, familie, pasapoarte si actele masinii.

Mergem asa cei aprox 100 km, si ajungem la un indicator mare, Bukovel stanga, 8 km. Un drum nou nout, frumos, care ne duce pana in statiune. Statiunea – nou-nouta. Cabane aliniate pe randuri, unele cu acces direct de pe partie, parcari imense la baza partiilor, multe telescaune, totul mirosea a nou.

Ne oprim, intrebam de satul unde trebuia sa ajungem (Palyanitsa) si mergem inca aproximativ 1 km, la pensiunea “Marlena”. Ajungem la pensiune, intrebam de cazare, da Natasha din cap (am aflat mai tarziu ca o chema Natasha) si o cheama pe Ileana, una din cele doua jumatati ale patronatului, care vorbea romana. Si ne arata camerele – camere chiar ok, cabana din lemn, baie proprie cu dus si tot ce trebuie), si mergem sa mancam ceva. Evident, meniul numai in chirilice, asa ca depindem de cineva care vorbeste romana sa ne explice ce am putea manca. Vine o doamna bilingva, ne explica, mancam o ciorba, bem o bere bastinasa, platim foarte putin, si ne punem sa dormim un pic, pentru ca spre seara sa iesim sa vizitam statiunea.

Seara iesim in statiune sa ne plimbam. O statiune chiar misto, se lucra de zor in multe locuri (sezonul de varf incepea in 29, cu doua zile inainte de Craciunul dupa calendarul gregorian – Ucraina e pe acel calendar) si peste tot, doar indicatoare in ucraineana/chirilice. Asa ca, ajungem la un mare complex luminat (de fapt, o mare parcare), unde la parter aveau un super club, un pub, receptie, garderoba si un Huka bar- un local de fumat narghilea/huka/shisha (acelasi lucru).

Ne-am pus la pub, si a venit chelnerita, si la intrebarea “do you speak English?”, raspunsul “So and so”! Si meniul, in chirilice. Dupa ce ne chinuim putin sa intelegem ce vrem sa comandam, isi aduce aminte chelnerita ca de fapt au meniu si in engleza, ni-l aduce, si rezolvam. Scorurile aici, in schimb, mai serioase, nu chiar scoruri de Austria la ski, dar oricum, mult mai mari decat la pensiune la noi. Ei, asa sunt statiunile de fitze din Ucraina. Mancarea, chiar slabuta. Evident, nu a fost cea mai senzationala experienta, pana la final cand, alaturi de nota, chelnerita a facut un gest care a meritat toti banii. Ne-a lasat acest bilet in mapa cu nota:

Ziua urmatoare am mers la ski. Dimineata am mers, ne-am luat ski pass-ul. Preturile la ski pass, chiar decente:

O zi: 280 Hruvii (aprox 28 EUR). Daca iei biletul pana la 9 dimineata, e doar 200 Hruvii (aprox 20 EUR).

Pe doua zile, cum ne-am luat noi, era 510 Hruvii, deci cam 51 EUR.

Alte detalii despre ski:

– multe partii, de toate culorile (negre, rosii, albastre).

– partii in general destul de scurte, intre 1-2 km

– altitudine mica – toata statiunea e intre 900 si 1360 m altitudine

– tunuri de zapada pe toate partiile, astfel ca sezonul e astfel mai lung.

– 16 telescaune, aproape toate noi (de 4 persoane)

– nu am stat la cozi, maxim cred ca am stat 3 minute. Dar a se retine ca eram in timpul saptamanii, si nu in full sezon la ei.

– pe partii e obligatoriu sa porti casca!!! E primul loc unde nu te lasa sa urci pe scaune fara casca de protectie. Pentru prima data, am schiat si eu cu casca.

– daca vrei sa mananci pe partie, nu miza pe limba engleza, ca e putin probabil. Sau pe meniuri in engleza. Tot putin probabil. De obicei, raspunsul in locurile “de fitza” la “Do you speak english?” va fi “So and so” dar de fapt nu vorbesc engleza, iar in locurile de nefitza, raspunsul va fi “Ucraini”. E distractiv, oricum.

Cateva poze:

Despre intoarcere, nimic spectaculos, atat ca la vama ucraineana ne-au cerut din nou cei 5 lei pentru “inregistrare”. Asta este, ce sa-i faci…

In concluzie, Bukovel e o experienta foarte misto. O recomand, atat pentru ca e altceva, dar si pentru ca, la nivel de ski, nu se compara cu nimic din Romania. Ca preturi, nu e super ieftin, dar e chiar rezonabil. SI cu putina rabdare si o atitudine pozitiva, devine ceva frumos.

Edit 13/01: vorbind ieri cu niste amici, si povestindu-le de experienta de la Bukovel, mi-am adus aminte de un lucru foarte surprinzator, si foarte placut pe care l-am descoperit: in Bukovel nu se fuma niciunde inauntru. Nici in baruri, nici in restaurante, niciunde. Nu stiu daca e o lege pe tot teritoriul Ucrainei, dar in Bukovel, poti sa mananci fara sa te afume altceva decat mirosul de mancare.

Pentru alte recomandari, numere de telefoane, etc, dati un semn. Si enjoy the ski!

Posted in: romana, Travel