Comunismul si “cainismul” varstei a 3-a

Posted on April 19, 2012

0


De ceva vreme am inceput sa observ mai atent cum majoritatea batranilor de pe strada sunt incruntati,  nu zambesc niciodata si emana o energie pur si simplu negativa.

Mai mult decat atat, nu au atitudine civica. Daca e o coada la farmacie, vin si se baga in fata cu nonsalanta (caz concret acum cateva saptamani). In autobuz, pretind sa li se lase locurile pentru a sta indiferent cine sta jos (nu spun ca nu e de bun simt sa-i lasi, dar uneori sunt altii care poate chiar au nevoie sa stea jos). In magazin, daca stai si pui intrebari, iti fac observatie. Exemple sunt multiple.

Incerc sa-mi dau seama care e motivul pentru aceasta stare de fapt trista.

Evident, una din diferente are de-a face cu situatia materiala. Din pacate, Romania nu poate sa asigure o viata decenta pentru marea majoritate a pensionarilor.  Pensiile sunt mizere, medicamentele scumpe, si asa mai departe. Totusi, nu vreau sa elaborez pe aceasta dimensiune – vin alegerile si cu siguranta mandra opozitie nationala va miza, ca de altfel la fiecare alegeri, pe cartea saraciei in care se zbat milioane de bunici.

Dar nu doar de asta nu vreau sa elaborez pe ipoteza pensiei mici. Chiar nu cred in aceasta cauza ca fiind singura; nici macar principala nu cred ca e. Pana la urma, calitatea vietii tine mai mult de atitudine decat de bani. Am cunoscut batrani care nu aveau deloc mijloace materiale, traiau foarte modest, dar erau mereu optimisti. Mereu aveau un zambet de oferit. O vorba calda. Batrani care dovedeau ca au acumulat destula experienta si intelepciune incat sa stie care sunt cu adevarat valorile importante in viata.

Un alt contraargument pentru teoria materialismului ca si cauza suprema a “incruntarii” e faptul ca nu cei mai saraci exceleaza la negativismul la care ma refer in acest articol.

Izoland argumentul material, stau si ma intreb: o fi avand de-a face cu comunismul, cu schimbarea de sistem si cu unele privilegii pe care le-au avut in acel sistem si pe care le-au pierdut? Cu o importanta pe care o aveau si pe care acum nu o mai au?

Din experientele personale, as indrazni sa spun ca da. Cei mai “cainosi” batrani pe care i-am cunoscut, cei care aruncau cu sticle dupa noi, copiii de pe strada Horea din Cluj, erau fostii securisti, fosti militari comunisti, oameni pentru care acel sistem a fost muma, si pentru care revolutia a devenit ciuma. Oamenii care nu doar se integrasera in sistem, dar devenisera ambasadorii sai.

Din pacate, acesti oameni, odata ce si-au pierdut punctul de sprijin, au devenit rai. Iar motivul e simplu: nu au avut capacitatea sa se adapteze. Si-ajung sa traiasca in frustrare, o batranete nu serena si frumoasa, ci una intunecata si caineasca.

P.S.: nu pretind ca asta e singura cauza, sunt cauze si care tin de sanatate, de cultura, de speranta de viata, dar eu am izolat argumentul de mai sus ca si o cauza care poate distinge “batranii nostri” de “batranii lor”

Edit: reciteam acest mic articol, si am vazut data de azi: 19 aprilie. Ce coincidenta: era chiar ziua de nastere a bunicului meu. Ar fi implinit azi 98 de ani. A trait 95 de ani frumosi. Incununati cu o batranete linistita, cu multe zambete, vorbe calde si sfaturi pline de intelepciune.

Posted in: filozofii, romana