Stadionul, fotbalul, rasismul, ipocrizia si moartea competitiei

Posted on May 9, 2012

1


Am fost la meci aseara. Am renuntat la a juca eu 90 de minute de fotbal cu speranta de a vedea 90 de minute de spectacol fotbalistic, la primul derby al Clujului pe noul stadion. Ei, regret acum ca am inlocuit 90 de minute de jucat fotbal cu 25 de minute de fotbal privit plus 10 minute de … ceva…no comment. De fapt, yes comment!

Incep prin banalitati. Multa lume la stadion, desi n-a fost plin. Sa fi fost 20000-22000 de oameni, poate mai multi. Galeria lui “U” a umplut pana la refuz peluza si a cantat si aplaudat mereu. Meciul a fost chiar ok, nu foart animat, dar o lupta destul de crancena, as indrazni sa spun cu un plus de vointa care se vedea la jucatorii lui “U”. Cateva ocazii, multa ambitie, si energie multa irosita.

Si totul s-a distrus in minutul 24, cand l-a lovit imaginatia pe arbitrul care a vazut un penalty la un luft penibil si a aruncat in aer intreg stadionul. Nu conteaza, se mai intampla, e fluierat Cadu, totusi executa si da gol, cu noroc. Dar, in spiritul fair play-ului promovat de CFR, merge atza in fata galeriei lui “U”, gesticuland si probabil invitandu-i la cina si la un pahar de vorba pe suporteri, pentru a arata ca nu a glumit intr-un interviu acordat inainte de meci in care spunea ca “eu respect Universitatea”. Bornescu – alt Martinovic si-asta (spuneam eu dupa episodul Petrolul-Steaua ca glorificand asemenea comportamente dam exemple proaste) care deja vedea rosu in fata ochilor ca aproape aparase penalty-ul – il vede pe boul asta de Cadu si fuge direct la el si-l imbranceste, si evident, de-aici lucrurile degenereaza. Ca la multe alte meciuri pana la urma.

Cumva, se linistesc din nou apele. Arbitrul le da rosu amandurora (mi-a parut ca lucreaza cumva in legea compensatiei dandu-i rosu lui Cadu, sa fiu sincer) si ii trimite la cabine. Pleaca Bornescu, si intr-un final, pleaca si Cadu. Pana aici am vazut eu. Restul, la TV si in comentarii, nu-mi dau si eu cu presupusul, sunt destul care fac asta.

Destul cu punerea in context. Acum sa explic de ce mi se face usor greata cand merg la stadion, si nu stiu cand voi mai merge – sau cel putin cu siguranta nu voi mai renunta sa joc eu fotbal ca sa ma uit la asemenea partide.

Galeria lui “U” – din pacate, canta mai mult despre echipa rivala decat de propria echipa, nu stiu cand “M*** CFR” a devenit imnul Universitatii.

Rasismul – leid motif-ul pentru orice om cu care nu sunt de-acord suporterii este “tiganule”. Ca sa nu elaborez pe tema diferitelor sintagme in care apare acest apelativ, spun doar ca nu se refera la frumusetea vietii nomade, la muzica sau la spiritul artistic al romilor. La galeria lui “U” e mai noua povestea asta, in schimb in toata societatea se reflecta acest lucru. Ca sa nu mai zic de comentariile de pe site-urile de sport, in care evident, Bornescu a  lovit pentru ca e tigan sau cioroi, altul fura pentru ca iarasi e tigan, si lista poate continua fara oprire.

Nationalismul de fatada – galeria lui “U” are un arsenal de cantece frumoase despre studentie si despre echipa, si totusi preiau din repertoriile altora si dau in rasism + ipocrizie. Cel mai distractiv e ca galeria lui “U” striga impotriva ungurilor, iar o parte buna din galerie sunt chiar maghiari. Ca sa nu mai zic ca “eternul capitan” al galeriei e Zsolt Szilagyi – nu, nu e nume finlandez!  Chiar, de cand a devenit CFR echipa ungurilor si “U” echipa romanilor? Daca ne uitam bine, “U” are doi maghiari in lot, si CFR niciunul. Din nou, politicul si presa au creat niste false conflicte preluate direct, fara filtrare, de catre unii membri ai galeriei mai “slabi de inger”.

Fair play-ul (sau lipsa lui) Cadu, un jucator probabil bun, luptator, are un mare defect: acea parte a creierului care genereaza respectul pentru adversari si competitie e sub-dezvoltata sau nu exista. Este un gladiator, dar in nici un caz un model. Da, mai destept decat majoritatea, dar ca si exemplu pentru copii, l-as pune cu siguranta la categoria “asa nu”. Si in general, apar asemenea specimene care distrug spectacolul pentru mii si zeci de mii de oameni. Sa le zicem cacalizatori?

Pasiune versus profesionalism – “U” are in echipa niste tineri geniali, m-am bucurat sa vad ca atacul era format din doi copii de 20 de ani (nu le stiu exact varsta), dar oricum, doi jucatori foarte tineri pe care se vede dorinta de a dovedi ceva, care nu sunt mercenari, care au o flacara si o pasiune care inca nu a fost stinsa de cinismul unei competitii decise mai mult in birouri decat pe teren. Dar ei sunt rari, iar majoritatea celorlalti nu mai au acea pasiune. Si nici nu sunt destul de buni incat prin profesionalism pur sa incante spectatorii, cum se intampla in Anglia sau Spania.

Ipocrizia majoritatea echipelor, atat “U”, cat mai ales CFR, dau dovada de o ipocrizie fara seaman. Au declaratii frumoase, uneori chiar respectuoase, pentru ca in urmatoarea zi sa mai arunce o pastila delicata, iar actiunile unora dintre jucatori, sau chiar a capitanilor, sa fie exact opuse acelei atitudini. E un teatru ieftin, de care sincer ma pot lipsi.

 

Termin acest mic articol intr-o nota pozitiva, totusi: in afara de galeria cam extremista (dar totusi ne-violenta de data asta, spre lauda lor), atmosfera in tribune a fost foarte frumoasa, chiar daca e meciul cu cea mai mare incarcatura pentru “U”.

Oamenii din jurul meu erau cu totii oameni foarte ok, oameni veniti, ca mine, la spectacol. Da, suporteri ai Universitatii, dar veniti sa se bucure de meci, nu sa defuleze. Oameni care vor sa vada un spectacol frumos, nu defulari, orgolii, politica si dejectii. Oameni care se vor imputina cu fiecare simulacru de meci ca asta, si care isi vor da seama ca-si pierd vremea mergand la meciurile de fotbal din Romania.

Posted in: Cluj, politica, romana