Plagiopoli. O perspectiva sistemica

Posted on June 22, 2012

2


Disclaimer: in nici un caz nu incerc sa scuz pe nimeni. Un plagiarist n-are ce cauta in functii de conducere, n-are autoritatea morala si nici macar pe cea profesionala sa ghideze destine, politici sau legi. Sper ca suntem intelesi!

Foto: http://www.infocarnivore.com/

Am urmarit cu tot mai multa atentie marele scandal legat de plagiatele din Guvernul Romaniei. Unul dupa altii, ministri au fost prinsi si sanctionati pentru plagiat si incorectitudine. Si-acum, cireasa de pe tort, chiar Ponta a fost prins cu matza-n sac! Genial.

O tara intreaga a parut ca ramane socata, lucru pe care eu chiar nu pot sa-l inteleg. Avem un sistem care promoveaza plagiatul de la inceput pana la final. Un sistem care-i premiaza pe cei care se muleaza pe gandirea existenta si ii pedepseste pe cei care gandesc altfel.

Sa ne gandim la exemplul de care m-am lovit de la inceputul scolii. Limba romana. Romane, poezii, nuvele. Scrieri superbe, altele mai putin, dar cu toate ascunzand ceva printre randuri. Si cum ne invata sistemul sa le interpretam? Prin carti de comentarii. Prin comentarii dictate de catre profesor, prin care eram cu totii invatati ca alegoria moarte-nunta reprezinta stransa legatura a poporului roman cu natura, nicidecum fatalismul care ne tine cu capul plecat in fata istoriei de sute de ani. Faceti un exercitiu de imaginatie si ganditi-va cum ar fi fost notata o teza, sau un examen de admitere in liceu in care elevul ar fi scris despre impotenta promovata de literatura de genul “Miorita”.

Trecem de exemplele astea, si mergem la facultati. Romania are sute de mii de studenti, scolile sunt platite pe baza numarului de studenti, nu pe baza performantelor academice. Daca ii intrebi pe studenti, cati din ei chiar se tin de scoala? Cati chiar merg la cursuri, cati chiar studiaza in biblioteci? Va zic, eu, foarte putini. Si de-aici, evident, apar milioanele de referate reciclate de n ori de fiecare generatie de studenti. Da, plagiat, tolerat in numele unei cauze nobile: banii!

Trecem la teze de masterat si doctorat. Mi se pare absolut inacceptabil sa nu se faca o analiza reala de originalitate asupra fiecarei teze de doctorat care ajunge in fata comisiei. Vorbim de institutii de prestigiu din Romania, nu de Spiru Haret. Cum poti tu, profesor universitar, sa conferi titlul de “Doctor” pe baza unei teze de doctorat despre care nu stii sigur ca e originala? In cazul acesta, e la fel de vinovat cel ce a plagiat cat si cel ce nu a verificat originalitatea. Personal, as recuza timp de cativa ani orice comisie de doctorat care e prinsa ca a validat lucrari plagiate.

Cat despre cazul de fata, o mica analiza pragmatica si iti dai seama ca nu are cum sa fie creatie originala a lui Ponta. M-am uitat rapid pe CV-ul lui. Pai el din 2001 era seful Corpului de Control al Prim Ministrului. Avea afaceri. Era parca deja presedinte al TSD. Intre aceste joburi si activitati care sunt extraordinar de solicitante, cum isi imagina cineva, in deplinatatea facultarilor mintale, ca micul Titulescu ar fi avut timp sa cerceteza, sa studieze si sa scrie o teza de doctorat de capul lui, fara ajutorul lui Copy/Paste?

Din pacate, doctoratul aproape ca nu mai are nici o valoare in Romania. Sustin aceasta afirmatie atat prin prisma rezultatelor generate in mediile academice de catre doctoranzii de la universitatile din Romania, cat si prin prisma seriozitatii cu care este tratat de catre cam toti doctoranzii. Pare-se ca singura valoare a unui doctorat este marirea de salariu generata daca lucrezi in mediul de stat sau prestigiul acordat daca intri in functii publice. Dar cel mai trist e ca acest fenomen ii discrediteaza si pe cei putini care chiar fac doctorate pe bune, si care ajung sa fie asociati cu de-alde Mang si Ponta. 

Posted in: politica, romana