De la candidatul ipotetic la candidatul reprezentativ. Mult succes, actorule!

Posted on November 1, 2014

0


2009. Alegeri prezidențiale. Mi-am anulat votul. Era turul 2. Am votat pentru un candidat care nu candida. Am adăugat eu un nume pe listă, in dreptul căruia am pus ștampila. Am adăugat un pătrățel pentru că nu exista nici un pătrățel care să mă reprezinte. Nici un pătrățel în care să am încredere, nici unul care să-mi dea speranța că poata face ceva bun pentru Romănia. Sau, mai trist, dacă e să vorbim de așteptări, nu era nici un pătrățel care să-mi dea speranța că nu va face ceva rău.

2012. Referendum demitere. Mi-am anulat votul. Nu eram reprezentat de nici una dintre opțiuni. Nu puteam să tolerez rămânerea în functie a Președintelui, dar nici nu puteam tolera o argumentație slabă Constituțional pentru referendum. Am adăugat înca un nume, am “votat” un alt pătrățel.

2014. Alegeri prezidențiale. Vine turul 1. Zâmbesc. Sunt îngrjorat.

Zămbesc pentru că văd alternative reale. Zâmbesc pentru că am cu cine vota. Nu cu așteptări mesianice, dar cu niște așteptări. Zâmbesc pentru că văd candidați care nu vin din aceeași încrengătură care a condus România în ultimii 25 de ani. Zămbesc pentru că Justiția pare că funcționează. Zâmbesc pentru că sistemul se scutură bine. Zâmbesc pentru că simt speranță.

Sunt îingrijorat pentru că în ciuda acestor lucruri foarte pozitive, vechea gardă (sub haine de lupi tineri) pare să aibă în continuare prima șansă. Sunt îngrijorat pentru că, în ciuda evidențelor, o mare parte a oamenilor nu au urechi să asculte. Sunt ingrijorat de faptul că oamenii nu înțeleg că multe din progresele făcute sunt (încă) reversibile. Sunt îngrijorat de faptul că mulți oameni nu sunt îngrijorați ca mine. Dar cel mai îngrijorat sunt fiindcă văd oameni care au încetat să creadă în orice. Și preferă să stea plecați, ascunși într-un colț, urmărind pasiv o piesă de teatru, nerealizând că ei sunt de fapt actori. Și devenind părtași, prin pasivitatea lor, la eșecul piesei. La acea liniște monumentală care riscă să se aștearnă după căderea cortinei. În loc de aplauze furtunoase, în loc de bis-uri, în loc de entuziasmul generat de noua stagiune, devin părtași la decăderea instituției în sine.

Eu sper că piesa va fi un succes. Cred că avem destule scenarii bune deja încât să ne identificăm cu ce puțin unul din ele, să ne energizăm de la unul din ele și să urcăm pe scenă. În 2009 a fost trist, nu am avut scenarii de calitate, și mi-am rupt biletul. de spectacol. Anul 2014 nu mai ne oferă această scuză. Avem opțiuni pentru toate gusturile (chiar și pentru bulimici avem opțiuni cu succes garantat), ce nu avem este scuză să nu urcăm pe scenă. Așa că, mult succes, actorule

Posted in: Uncategorized